Algoritmi criptografici simetrici
     

    La baza algoritmilor criptografici simetrici, a celor care folosesc pentru criptare/codificare o singură cheie secretă, stau algoritmii bazaţi pe transpoziţie şi substituţie. [1]

    Algoritmii de transpoziţie realizează o permutare a caracterelor textului clar. Cheia de criptare este constituită de perechea Key=(b,p), unde b reprezintă lungimea blocurilor succesive de caractere
    care vor fi codificate conform permutării p. Operaţia inversă, decriptare, se obţine prin efectuarea permutării inverse.

    Algoritmii de substituţie înlocuiesc fiecare caracter din alfabetul mesajelor M cu un caracter din alfabetul criptogramelor C. Dacă M={ m1, m2, ...., mn} iar  C={ f(m1), f(m2), ...., f(mn)}, unde f este funcţia de substituţie, constituind cheia algoritmului de criptare, este de forma: f : M →C .

    Tehnicile tradiţionale de codificare se bazează pe cunoaşterea doar de către expeditor şi destinatar a cheii de criptare. Expeditorul codifică mesajul cu un sistem de codificare particular utilizând cheia secretă de codificare, iar destinatarul decodifică acea informaţie utilizând aceeaşi cheie secretă. Este necesar ca nici un alt utilizator să nu cunoască cheia de codificare/decodificare. At\t algoritmul de criptare, cât şi cheia utilizată trebuie să fie stabilite aprioric între cei doi corespondenţi şi nicio altă parte să nu o cunoască.

      


     [1] Angheloiu I, Gyorfi E., Patriciu V.V., Securitatea şi protecţia informaţiei în sistemele electronice de calcul, Ed. Militară, Bucureşti,1986